Mures Info
Mures InfoPublicitateFeedbackGuesbookContact
MuresInfo

Despre judeţ - Sighişoara ISTORIC

 

ISTORIC

 

MuresInfo
MuresInfo
MuresInfo
Luduş  
Reghin  
Târnăveni  
Sovata  
Iernut  
Turism  
Geografia  
Puncte de interes  
Sighişoara  
Târgu-Mureş  
Despre judeţ  
Comune  
Personalităţi  

Cautare


Vă recomandăm
» Model CV, scrisoare intentie model
» Locuri de munca


1. ISTORIC

Sighişoara a fost fundată de emigranţii germani în a doua jumătate a sec. al XII -lea. Cea mai veche menţionare oficială provine din anul 1280 şi se numeşte "Castrum Sex". În 1298 exista denumirea oraşului "Schaespurch". În 1377 a urmat prima numire a scaunului sighişorean (Seguzwar). În 1367 Sighişoara este numită prima dată ca oraş (civitas).

Amplasarea cetăţii a urmat pe coama dealului de 850 m lungime situat în partea sudică a râului Târnava Mare şi care era formată din Dealul Cetăţii, situat la 30 m înălţime deasupra văii (terasa infe-rioară) şi Dealul Şcolii de 49m înălţime (terasa superioară). Pe Dealul Cetăţii s-a dezvoltat spre sfârşitul sec. al XIII-lea în jurul primei biserici situată în nord-vestul actualei case parohiale, Colonia Cetăţii. Lângă această biserică se află şi cea mai veche şcoală din Sighişoara, menţionată pentru prima dată oficial în anul 1522. În jurul anului 1350 s-a început construcţia zidului înconjurător al cetăţii, zid lung de 930 m, în formă ovală, existent în cea mai mare parte şi astăzi. Construcţia zidului s-a făcut în jurul Dealului Cetăţii şi Dealului Şcolii. Înălţimea zidului care iniţial era de 4 m s-a ridicat în sec. al XV-lea până la 6-7m. Înainte de a trata istoria oraşului medieval Sighişoara, se cuvine să trecem în revistă stadiul actual al cercetării privind istoria anterioară întemeierii Cetăţii. Dealul Cetăţii, datorită amplasării sale în punctul cel mai îngust al defileului Sighişoarei, a prezentat importanţă strategică încă din preistorie.

Cea mai bună dovadă în acest sens o constituie descoperirea unor morminte foarte vechi pe versantul de est al dealului, lângă Turnul cu Ceas, cu prilejul săpării unui canal de evacuare, în jurul anului 1900.

Inventarul mormintelor, constând din trei cercei cu buclă, din aur, datează descoperirea în jurul anului 1100 idHr., în prima epocă a fierului (Hallstatt A-B). Plecând de la aceste descoperiri şi pe baza unor observaţii de teren, s-a emis ipoteza existenţei din vechime a unei aşezări dacice fortificate din perioada hallasttiană, care ar fi ocupat aproximativ spaţiul dintre strada ce uneşte cele două turnuri de poartă (Turnul cu Ceas şi Turnul Croitorilor) şi locul unde se află astăzi Biserica Catolică, deci întregul "bot de deal".

Existenţa unei aşezări din prima epocă a fierului a fost confirmată suplimentar cu ocazia unui mic sondaj arheologic efectuat în 1990 în subsolul "Casei cu Cerb". Au fost scoase la iveală fragmente de vase de lut, între care se remarcă un frumos platou fragmentar din ceramică neagră cu caneluri, databil în aceaşi perioadă cu mormintele. Pe de altă parte, în 1976, cu ocazia lucrărilor de amenajare a termocentralei restaurantului "Vlad Dracul" au fost descoperite fragmente ceramice databile în cea de a doua epocă a fierului (Latene geto-dacic).

Aceste descoperiri luate împreună îngăduie afirmaţia că platoul inferior al Dealului Cetăţii a fost locuit şi amenajat defensiv pe tot parcursul epocii fierului. În ceea ce priveşte platoul superior, vârful dealului, un sondaj arhelologic efectuat în 1976 pe partea de nord a promontoriului a produs fragmente ceramice aparţinând preistoriei (Hallstatt A-B) şi secolelor VIII-IX si XII-XIII.

Observatii asupra terenului permit ipoteza existenţei unei cetăţi de pămînt în formă ovală, cu val şi şanţ interior, care şi-a avut începuturile tot în preistorie. O mică porţiune din vechiul val pare să se fi păstrat până astăzi pe latura sudică a actualului platou. Această amenajare defensivă a fost anterioară construcţiilor de zid introduse de coloniştii germani în prima jumătate a secolului al XIII-lea, imediat după invazia mongolă din 1241.

Puţinătatea datelor existente la ora actuală fac dificilă o reconstituire integrală a perioadei anterioare întemeierii oraşului. Fără îndoială că Dealul Cetăţii este mult mai bogat în zăcăminte culturale şi ascunde încă multe taine. În acest context credem că cercetarea arheologică se impune ca principală condiţie preliminară abordării oricărui efort de consolidare şi restaurare monumentelor actualei Cetăţi.

La întemeierea şi dezvoltarea oraşului medieval Sighişoara au concurat mai multe elemente, dintre care două ni se par definitorii: primul este poziţia lui la intersecţia celor două drumuri comerciale importante, o arteră est-vest care leagă Alba-Iulia de răsăritul Transilvaniei, de-a lungul Târnavei Mari şi o arteră sud-nord, pe aici trecând drumul cel mai scurt care leagă Branul de Cluj.

Cel de-al doilea element, despre care am mai amintit, este poziţia strategică în cadrul defileului sighişorean, acest defileu fiind un punct obligatoriu de trecere spre zona de răsărit a Transilvaniei. În acest sens este seminificativ poate şi faptul că în afară de cetatea de pământ de pe vârful dealului de la Sighişoara, toate celelalte cetăţi medievale timpurii din împrejurimile oraşului, similare ca formă, dar situate în puncte mai puţin avantajate strategic şi comercial, şi-au pierdut rostul şi au fost abandonate în secolele XVI-XVII. Este vorba de cetăţile de pe Valea Albeştiului (Cetăţuia), din păşunea Dăii (Cetăţuia), pentru a nu cita decât trei exemple. Aşadar, începuturile locuirii medievale pe Dealul Cetăţii trebuie legate de existenţa acelui punct fortificat de pe vârf, cetate de pământ şi lemn ce există acolo încă din preistorie şi a fost reamenajată în secolul al XII-lea potrivit cu cerinţele epocii. Probabil era o cetate regală de graniţă, întrucit graniţa regatului arpadian s-a situat pentru scurtă vreme pe traseul râului Târnava Mare (sec. XII).

În strânsă legătură cu prezenţa acelei cetăţi de pe vârf, pe platoul inferior al dealului trebuie să fi luat naştere, tot în sec. al XII-lea, un sat al cetăţii compus din 20-30 de locuinţe simple, din lemn, dispersate în jumătatea de est a platoului, acolo unde sunt acum Primăria , Biserica Mănăstirii şi grupul de locuinţe din faţa lor. Această realitate este legată de prezenţa în zona Târnavei Mari, aproximativ între anii 1100-1250 a unor paznici de graniţă ai regatului maghiar care au fost secuii de Kezd, Saschizul de astăzi. Prezenţa lor în zonă se leagă de paza frontierei de sud a regatului şi de politica de evacuare a populaţiei mai vechi, autohtone, semnalată prin cercetările arheologice în ultimii 20 de ani. În acest fel s-a creat în mod artificial aşa numita "terra deserta, vacua et inhabitata" (pământ pustiu, evacuat şi nelocuit) pregătindu-se terenul în vederea colonizării populaţiei germane în toată Transilvania de sud.

Începând de la mijlocul secolului al XIII-lea, odată cu apariţia primelor grupuri mai consistente de colonişti germani (oaspeţi regali) survin schimbări importante în evoluţia localităţii. Pornind de la analiza parcelării loturilor de casă de pe platoul inferior al Dealului Cetăţii, unii specialişti consideră că extinderea aşezării de pe deal s-a produs spre zona de vest, în perimetrul actualelor străzi Tâmplarilor, Bastionului, Zidul Cetăţii, unde există o parcelare sistematică, cu loturi alungite de tip german. Concomitent cu ocuparea şi parcelarea zonei de vest a platoului inferior de pe deal, s-a produs un fenomen similar şi în Oraşul de Jos.

Nucleul primei aşezări săseşti din Oraşul de Jos se consideră a fi în zona dintre vechea piaţă comercială a oraşului (actualul parc), la vest şi o buclă a Pârâului Saesului, la est. Ulterior s-a produs o extindere spre nord-est şi a luat naştere Unterbayergasse (actualul 1 Decembrie) şi spre nord-vest, aparând strada Morii. Pe la 1375 s-au extins cartierele de sub Dealul Cetăţii pe tot versantul estic, pentru ca între 1400 şi 1500 să se dezvolte cartierele din zona de est, către Valea Saesului, actualele străzi Ilarie Chendi (Hilolgasse) şi Mihai Eminescu (Schaasergasse), precum şi cartierul de la baza dealului Lunca Postii, actualele străzi Şt.O Iosif şi G. Coşbuc. Tot în această perioadă s-a extins locuirea pe Valea Câinelui (Hundsbach), luând naştere Obere Bayergasse, actualul Berigas. Pe la sfârşitul sec. XVI se poate considera că orasul medieval îsi găsise configuraţia definitivă.


În privinţa sistemului defensiv (zidurile şi turnurile cetăţii) acestea s-au construit treptat începând de la mijlocul secolului al XIII-lea, după marea invazie tataro-mongolă. După ce mai întâi vechea cetate de pământ de pe vârf a fost demolată printr-un efort titanic, eliminându-se mamelonul şi vârfurile de pământ cu palisada de la est, nord şi nord-est, în felul acesta rezultând o suprafată relativ orizontală, s-au construit apoi câteva turnuri şi ziduri de incintă. Ulterior, în spaţiul creat, s-au edificat cele două edificii care se păstrează parţial până astăzi: o capelă în stil romanic, aflată sub corul actualei biserici şi un donjon (turn-locuinţă) patrulater masiv, cu caneluri lungi şi înguste pentru trageri cu arcul, încorporat mai târziu în zidăria bisericii celei mari şi transformat în turn-clopotniţă.


Ceva mai târziu, în sec. XIV, trebuie să fi început şi construirea zidului mic, care a înconjurat locuinţele de pe platoul inferior al dealului Cetăţii. Fortificaţiile acestea au fost ulterior amplificate şi consolidate în mai multe rânduri. În 1393 avem prima dovadă scrisă a existenţei unui sistem defensiv printr-un sistem care menţionează o poartă de intrare în Oraşul de Sus. Datorită creşterii pericolului otoman imediat după 1400, lucrările s-au intensificat şi incinta Oraşului de Sus trebuie să fi fost terminată pe la 1450. În 1490 ştim sigur că începuseră lucrările de supraînalţare a zidului mic. Operaţia de supraînalţare s-a repetat pe la mijlocul secolului al XVI-lea datorită evoluţiei armelor de foc.
Oraşul de Jos a avut şi el propriile lui întărituri, constând din numeroase porţi atât pe străzile principale cât şi pe cele secundare, dublate de ziduri şi turnuri masive în punctele de intrare.

Nu putem încheia această scurtă trecere în revistă a evoluţiei urbanistice, fără a face o observaţie care poate fi importantă pentru cercetarea de viitor, aceea că în jumătatea de est a Cetăţii sunt concentrate toate monumentele vechi, precum şi cele care definesc viaţa politică a comunităţii: Turnul cu Ceas (fosta primărie), prima biserică parohială, acum în ruină la baza Scării Şcolarilor, Biserica Mănăstirii Dominicane (1298), Turnul Tăbăcarilor, cu forma vizibil arhaică. Turnul Dogarilor, cu elemente de arhitectură romanică şi două monumente ecleziastice mai târzii, dispărute între timp: capela maicilor dominicane şi bisericuţa maicilor franciscane. Ar mai fi de menţionat şi un turn-locuinţă aflat încă în picioare vis-a-vis de Biserica Mănăstirii, rămas neobservat până acum.
În strânsă legatură cu evoluţia urbanistică s-au derulat şi paginile de istorie politică şi economică a oraşului medieval Sighişoara.

În strânsă legătură cu evoluţia urbanistică s-au derulat şi paginile de istorie politică şi economică a oraşului medieval Sighişoara. În 1280 un prim document ne-aduce denumirea de Castrum-Sex. În latina medievală, limba în care se scriau actele oficiale în Transilvania, castrum înseamnă fortificaţie, oraş, iar sex poate însemna şase sau poate fi o transpunere în latină a termenului mai vechi seg, sau segs, sau segus, deocamdată intraductibil. La sfârşitul secolului al XIII-lea, în 1298, apare denumirea germană, păstrată până astăzi, Sechspruch, într-o indulgenţă a papei Bonifaciu al VIII-lea. La puţină vreme, în 1367, localitatea capătă rang de oraş (Civitas de Segusvar).
Secolul al XIV-lea este considerat un secol de expansiune economică, Sighişoara făcând deja parte din centrele meşteşugăreşti importante ale Transilvaniei, fiind amintită în 1367 alături de Sibiu, Sebeş şi Orăştie. În sec. al XV-lea documentele mărturisesc existenţa a 8-10 corporaţii meşteşugăreşti cu 18 branşe, iar la începutul secolului al XVI-lea existau 15 corporaţii cu 20 de branşe. In 1493, ca efect al dezvoltării economice, oraşul capătă şi dreptul de a ţine târguri anuale. Secolul al XV-lea este important pentru istoria relaţiilor multiseculare dintre Ţara Românească şi Transilvania. Între 1431-1436 oraşul acorda găzduire voievodului Vlad Dracul, membru al Ordinului Dragonului, care venea de la Nürnberg unde fusese încoronat ca domn al Ţării Româneşti de împăratul Sigismund de Luxemburg. Atât Vlad Dracul cât şi fiul său, Vlad Ţepeş, au fost adepţii strângerii relaţiilor cu Occidentul în vederea organizării luptei antiotomane.

În secolul al XVI-lea oraşul avea deja un important prestigiu politic. În 1540 Dieta de la Sighişoara adresează un apel voievozilor Moldovei şi Ţării Româneşti pentru o mai strânsă colaborare economică şi politică. Tot în această perioadă se înregistrează o creştere economică şi o mărire a numărului de locuitori. De la 2.500 de locuitori, în 1522 se ajunge la 3.250, în 1567. Acest secol este o perioadă de linişte şi înflorire culturală. În 1522 ia fiinţă o şcoală pe lângă Mănăstirea Dominicană, iar oraşul se afirmă ca un puternic centru artistic în care trăiesc şi activează pictori, sculptori şi creatori de mobilier artistic ca Johannes Stoss şi Johannes Razchmuth. În schimb, secolul al XVII-lea este cea mai sumbră perioadă a istoriei sighişorene. În 1601 după uciderea lui Mihai Viteazu, oraşul este devastat de mercenarii lui Basta. În 1602 cetatea este cucerită prin trădare şi ocupată de o armată secuiască care schimbă numele oraşului în Nemesvar. După 8 luni de ocupaţie, epuizând resursele oraşului, secuii se retrag.

În 1603 o epidemie de ciumă ucide 2.000 de locuitori, iar în 1604 se întorc mercenarii lui Basta. Tot în acest secol are loc şi evenimentul cel mai dramatic din toată istoria oraşului: în 30 aprilie 1676 un puternic incendiu distruge trei sferturi din oraş. Distrugerile au fost enorme, iar înfăţişarea de astăzi a cetăţii se datorează reconstrucţiei şi refacerii tramei stradale survenite după acel incendiu. În ciuda nenorocirilor, oraşul şi-a păstrat totuşi importanţa politică. La Sighişoara se aleg deci voievozi ai Transilvaniei de către Dieta: în 1631, Georghe Racoczy, în 1658, Acasiu Barcsay. Între 1658-1622 în Oraşul de Jos staţionează o puternică oaste turcească, iar în 1622 are loc bătălia de la Seleuşul Mare în care piere Ioan Kemeny, pretendentul la tron cu ajutor austriac.

În secolul al XVIII-lea cronicarii mai înregistrează două mari asedii asupra Cetăţii, în 1704 şi 1706, care se soldează cu incendierea Bisericii din Deal şi prăbuşirea clopotului cel mare, precum şi cu distrugerea Bastionului Castaldo, cheia sistemului defensiv. O ciumă cu 4.000 de victime în 1704, două incendii în 1736 şi 1780 şi o inundaţie catastrofală în 1771 completează tabloul nenorocirilor. Veacul al XIX-lea are ca unic eveniment de răsunet mai larg bătălia din 31 iulie 1849 de la Albeşti, unde armatele revoluţionare maghiare comandate de generalul Bem au fost învinse de trupele ţariste conduse de generalul Luders. În bătălie dispare marele poet revoluţionar Petöfi Sándor. În continuare istoria se derulează lent, până în 1900 fiind o epocă de pace şi prosperitate. În 1862 se realizează mutarea albiei pârâului Saes, care mai demult trecea prin centrul Oraşului de Jos, provocând mari inundaţii. În 1873 se dă în folosinţă linia ferată Braşov-Sighişoara-Arad. În 1876 oraşul devine capitala de comitat (Comitatul Târnava Mare). În 1898 se deschide circulaţia pe linia de ecartament îngust Sighişoara-Agnita şi începe să circule trenuleţul prin Oraşul de Jos. Istoria medievală a Sighişoarei se încheie la sfârşitul secolului al XIX-lea, lăsându-ne moştenire acest muzeu, considerat de multă vreme Perla Transilvaniei.

Inapoi

_

Termeni de utilizare | |Despre MuresInfo | Parteneri MuresInfo | MuresInfo

Realizare & Copyright © 2002 - 2021 Mediafamily & MuresInfo
Anunturi online
Vizitorii au cautat pe pagina:
flash-onlinero, inchiriei garsioniere targu mures langa spital, tpwwwgooglecomurlsat, tpswwwgooglero, cachewllx_cyqgy0jmodul5muresinforoflashflashphpnumber_id312category_id9cmdshow_ccmica_publicitate vanzare mobila cu intarsie miraj, vanzare mobila cu intarsie miraj, cachevpppryi5e9ojterapielasermuresinforoflashflashphpnumber_id338category_id9cmdshow_cctirgu_mures vanzare mobila cu intarsie camera de zi miraj, tpwwwgooglecomsearch, tpwwwgooglecomsearch, flash online anunturi, cachewllx_cyqgy0jmodul5muresinforoflashflashphpnumber_id312category_id9cmdshow_ccmica_publicitate vanzare mobila camera de zi miraj, vanzare mobila camera de zi miraj -hotel -cazare, cv european format wordpad, tpwgooglewmuresinforoguestbookguestbookphpeintragen1personalitatiguestbookphp, suciu daniel mures remat, chirie mures flash, horoscop romanesc, chirii mures flash, tpswwwgooglecom, cv model, model cv europass completat in romana, cum se prepara apa de parfum, tpwwwgooglecomsearch, flash publicitate, radio son reghin anunturi mica publicitate

Curriculum Vitae, Model CV, Model scrisoare de intentie, Model CV European